Prima nunta pe care am fotografiat-o anul acesta a fost la Oradea. Drumul pana acolo a fost o placere si o mica frustrare in acelasi timp. Intotdeauna cand am plecat sa fotografiem peisaje, nu am prea avut noroc. Ei bine, pe drumul de la Brasov la Oradea s-au derulat in fata noastra o sumedenie de imagini extraordinare pe care din pacate nu am avut cum sa le surprindem pentru ca in primul rand trebuia sa ajungem la destinatie si nu aveam foarte mult timp si in al doilea rand, chiar de am fi vrut, drumul este de asa natura incat nu se poate opri pe dreapta in siguranta pentru a sta sa faci fotografii. Vremea a fost destul de instabila, osciland de la soare pana la grindina. Dupa ce am iesit dintr-o ploaie cu grindina, la aproximativ 50km inainte de Oradea, am vazut un superb curcubeu si atunci am zis, nu se poate, e prea mult, trebuie sa opresc si sa-l fotografiez. L-am privit ca pe un semn bun si asa s-a si dovedit a fi in cele doua zile pe care le-am petrecut acolo alaturi de oameni minunati care ne-au fost alaturi mereu, ne-au ajutat cu tot ce au putut pentru ca totul sa fie perfect.

Redi este un pasionat de fotografie si in timpul pregatirilor nu a putut sa nu se joace putin cu aparatul. Iubeste fotografiile cu lumina naturala, cu atmosfera si incarcate de emotie. Este exact ceea ce ne place si noua, sa fotografiem totul asa cum este in realitate, fara sa schimbam nimic si fara sa ne facem simtita prezenta.

Ne-am simtit atat de bine acolo, incat parca nici nu am fi fost cu treaba. Duminica ne-a parut rau ca trebuie sa plecam, insa am plecat cu promisiunea ca vom reveni la Oradea. Am fotografiat o nunta deosebita, pentru care ii felicitam pe protagonistii principali, Alina si Redi. Ne-a placut foarte mult faptul ca au fost o multime de copii de toate varstele care au dat veselie evenimentului.

Sezonul din acest an a inceput cu doua botezuri. Pentru mine a fost inceputul unui nou stil de a fotografia si deci o provocare. Aud de multe ori pe forumuri intrebarea “Ce aparatura imi trebuie pentru o nunta?”. Raspunsul meu, dincolo de aspectele tehnice ar fi “Iti trebuie lumina”. Ce fel de lumina, va las pe voi sa apreciati…

Botezul in sine a fost o mare surpriza in momentul in care am ajuns in biserica. Nu era botezul pe care trebuia sa-l fotografiez eu, ci erau zece (si nu exagerez) botezuri in paralel, printre care si al meu. Biserica era cam ca la Paste de plina. Aveam zece perechi de nasi, zece copii, zece perechi de parinti, zeci de rude si prieteni - toti dornici de a surprinde imagini cu evenimentul folosind telefonul, camera foto sau video, cativa fotografi si cameramani profesionisti si multa agitatie. Cei doi preoti botezau copii pe banda, era extrem de dificil sa te strecori printre multime sa prinzi un cadru bun, insa pot sa spun ca mi-a placut foarte mult, m-am simtit provocat pentru a face ceva bun chiar si in conditii mai dificile. Pentru a fi in ton cu evenimentul, pun zece fotografii aici.