Pentru fotograf, fotojurnalismul de nuntă necesită multă atenţie la ceea ce se întâmplă în jur, la detalii aparent nesemnificative, la acele lucruri ce trec uşor neobservate pentru participanţi. Este cel mai important să fii la locul potrivit la momentul potrivit…şi desigur să fii pregătit să surprinzi momentul. Diferenţa dintre o fotografie banală şi una excelentă stă în acea fracţiune de secundă în care declanşatorul aparatului este acţionat. Mă uit la multe dintre fotografiile mele şi realizez că momentul surprins face întreaga fotografie. Nu mai contează atât de mult restul, dacă ceea ce transmite fotografia este ceva special. Mulţi fotografi se concentrează pe partea tehnică a fotografiei, cum ar fi claritatea, zgomotul de imagine sau alte lucruri care în opinia mea chiar nu contează în momentul în care fotografia spune ceva. Dacă momentul surprins în fotografie este ceva deosebit, poţi trece peste anumite aspecte tehnice. Invers însă nu funcţionează principiul. O fotografie goală rămâne goală chiar dacă este perfectă la o privire cu lupa.

La o nuntă sunt foarte multe astfel de momente pe care le poţi surprinde, dar mereu sacrifici un moment pentru altul. Dacă te decizi să aştepţi coborârea mirelui pe scari împreună cu tatăl său, poate că înăuntru se va întâmpla ceva interesant, nu ai de unde să ştii pentru că ai deja în cap o fotografie în care ai totul, mai puţin momentul pe care îl urmăreşti. Şi stai şi aştepţi acel moment, sperând că vei obţine o fotografie bună declanşând atunci când trebuie. Dacă în biserică te decizi să faci o fotografie din spatele miresei, rişti să sacrifici alt moment, deci trebuie să alegi acel moment în care sunt şanse minime să se întâmple ceva mai interesant decât fotografia pe care o vei face. Întotdeauna trebuie să găseşti momentul potrivit pentru a surprinde un detaliu fără să pierzi altele.

Mulţi spun că e bine să fie doi fotografi la nuntă, unul care să facă “pozele standard” şi altul pe cele mai “artistice”. Nu există aşa ceva. Există doar momente pe care trebuie să le surprinzi cât mai creativ posibil. Nu există fotografii standard şi fotografii artistice. Sunt doar fotografii. Fotografii ce trebuie să spună ceva, să îngheţe în timp o stare, o trăire, o senzaţie, o emoţie, ceva. 

Unele momente sunt regizate de fotograf (la sesiunea foto), dar şi acolo momentul decisiv există. Trebuie să anticipezi un zâmbet autentic, o privire drăgăstoasă sau un moment inedit, natural, ce se strecoară inevitabil printre indicaţiile fotografului.

Poţi surprinde reacţii şi expresii foarte frumoase în momentul în care ştii să anticipezi momentele şi să aştepţi momentul perfect pentru a declanşa. Poţi să surprinzi momente deosebite dansând cu invitaţii, simţind atmosfera petrecerii sau stând în spatele unei uşi pe care urmează să intre mirele pentru a-şi vedea pentru prima data mireasa. Poţi aştepta mirii să iasă din “tunel” sau să iasă din biserică sub o ploaie de orez. Sunt atâtea momente decisive pe care doar trebuie să le vezi şi să fii acolo cu un aparat în mână. Simplu.

Nunţile americane reprezintă o bună sursă de inspiraţie pentru miri, astfel că din multitudinea de idei importate nu putea lipsi oficierea ceremoniei religioase în altă locaţie decât biserica, de cele mai multe ori sub cerul liber sau la adăpostul unor amenajări realizate cu acest scop. Poate că mirii aleg acest lucru pentru a avea ceremonia religioasă şi petrecerea în aceeaşi locaţie, poate există unii care cred că fotografiile ies mai bine afară decât în biserică, sau poate că unii vor doar să iasă din tiparele nunţilor româneşti. Aparent sunt doar avantaje, însă eu nu sunt foarte convins că este aşa. Merită sa fac o mică paralelă între cele două genuri de ceremonii.

În biserică, oamenii ştiu care le este locul şi ascultă în linişte ceremonia. Este ordine şi respect faţă de Dumnezeu şi tot ce reprezintă ceremonia religioasă. Participanţii se închină, se roagă, în general se comportă ca într-o biserică, pentru că mediul din biserică îi face să simtă astfel. La ceremoniile în aer liber, invitaţii stau in principiu cam pe unde apucă, în jurul centrului de interes, cam ca la un picnic. Nu există o ordine, unii găsesc momentul propice pentru a povesti ceva interesant cu vecinul de langă şi în general nu prea au treabă cu ceremonia în sine, lucru normal pentru că atmosfera şi mediul nu îi inspiră. In biserică, acustica este buna, pe când afară, vocea preotului nu reuşeşte întotdeauna să ajungă la urechile invitaţilor.

Exista o idee preconceputa că, în general, în biserica fotografiile ies “urâte”, mulţi fotografi lamentându-se că bisericile sunt întunecate. Consider că astfel de idei vin din partea acelor fotografi care, din diferite motive, nu reuşesc să pună în valoare frumuseţea unei biserici şi nu reuşesc să folosească elementele bisericii într-un mod pozitiv în fotografiile lor. Poate că acest lucru constituie şi unul din motivele care îi îndeamnă pe miri să “iasă” din biserică şi să facă ceremonia la umbra unui cort alb, frumos şi luminos. Mă simt nevoit să spun că lumina din biserică este de multe ori mai bună calitativ decât cea de afară pentru că este destul de uniformă şi difuză. Afară, în plin soare pe la ora prânzului, este mult mai greu să obţii fotografii reuşite decât într-o biserică. Dacă ai umbră, ea este în general parţială şi mai rău încurcă decât ajută.

Nu am nimic impotriva ceremoniilor în aer liber, câtă vreme sunt organizate frumos, cu o aşezare frumoasă în spaţiu (cu scaune pentru invitati de exemplu), care să inspire puţin din ordinea unei biserici. Însă, nu cred că astfel de ceremonii sunt mai frumoase decât cele din biserică, oricât de ireproşabilă ar fi organizarea. Mie mi se par departe de a fi romantice, asa cum vedem că sunt în filme şi cred că din păcate am importat doar modelul acesta de ceremonie, nu şi detaliile organizării.

Eu ca fotograf prefer să am în fundal nişte pereţi de biserică afumaţi de lumânări decât o parcare plină cu maşini, nişte blocuri vechi şi gri, garduri sau alte elemente ce nu ar face altceva decât să deranjeze şi nicidecum să transmită o stare emoţională, aşa cum ar putea atmosfera unei biserici.

Sfatul meu pentru miri este să-şi aleagă o biserică frumoasă şi să-şi oficieze căsătoria în biserică, pentru că exceptând drumul până la aceasta, eu nu văd alte dezavantaje. Veţi putea spune peste 10 sau 20 de ani: uite, asta este biserica în care ne-am cununat, lucru pe care cu greu îl veţi mai putea spune dacă v-aţi cununat prin vreo grădină a unui restaurant, pe plaja mării sau mai ştiu eu pe unde.

Şi pentru că deja am spus prea multe, vă las în compania câtorva fotografii realizate la nunta dintre doi tineri cu multă dragoste pentru Dumnezeu, Octavia şi Mihai, care au mers cu tot alaiul după ei pe un drum anevoios până în vârf de munte pentru a se cununa într-o mânăstire ce avea o semnificaţie aparte pentru ei. Eu cred ca a meritat drumul până acolo, voi ce credeţi?

Furatul miresei şi tortul sunt două momente ale nunţii ce reprezintă mereu o provocare pentru fotograful de nuntă. La furatul miresei mereu ai o surpriză pentru că nu ştii în primul rând când se va întâmpla (nu că nu se întâmplă asta şi la sosirea tortului, dar o să povestesc puţin mai jos despre tort). Mereu trebuie să fii pregătit pentru acel moment, să fii gata de plecare în câteva secunde şi să ai cu tine ce îţi trebuie. Desigur mai sunt nunţi unde băieţii care fură mireasa se gândesc şi la fotograf şi îl anunţă înainte cu câteva minute (le mulţumesc pe această cale tuturor celor care mi-au spus din timp şi îi încurajez pe toţi hoţii de mirese să facă aşa).

Furatul miresei e ceva ce se face în grabă. Hoţii aleargă ori pe jos ori cu maşina, probabil de teamă să nu vină mirele şi să le ia mireasa înapoi. Cu toate astea, nu am reuşit încă să-i înţeleg pe cei care plecaţi cu maşina, după ce deja au parcurs câteva sute de metri, gonesc în continuare cu viteză mult peste cea legală. Oricum, e destul de dificil să fii mereu în faţa unor oameni care aleargă prin bucătăria restaurantului, apoi prin ceva depozite.

Nu e nimic, dacă nu poţi ţine pasul, merge şi o fotografie din spate…

Odată ajuns în locaţia stabilită de către hoţi (care în 50% din cazuri se schimbă oricum pe drum), speri să ai lumină cât de cât bună. Pentru fotograf sunt de preferat ziua terasele, iar seara barurile cât de cât luminate, măcar cât să vezi ce ai în pahar. Dacă e încă zi, terasa e o binecuvântare: poţi să iei o gură de aer proaspăt şi să te relaxezi puţin în timp ce mai faci câte o fotografie la momentele importante.

Apoi urmează drumul de întoarcere la restaurant, unde în mod normal mirele şi naşul au rezolvat cerinţele hoţilor.

Dacă nu, aştepţi pe un hol să vină cu sticla de whiskey promisă. Un bun moment pentru o fotografie de grup furată fără ca subiecţii să ştie.

Dacă ai furat mireasa şi ceri o sticlă de whiskey, nu uita să precizezi şi cantitatea, că altfel rişti să primeşti ceva sub aşteptări, spre satisfacţia naşului.

Şi ca încheiere a acestui moment, un cadru cu mirii regăsiţi e numai bun.

După ce s-a consumat furtul miresei, te pregăteşti pentru provocarea numărul 2. Asta dacă nu se fură şi mirele şi atunci devine provocarea numărul 3. Tortul este un moment aşteptat de toată lumea, lucru indicat şi de faptul că atunci realizezi ca aproape toţi invitaţii au aparate de fotografiat, telefoane mobile sau camere de luat vederi, cu care desigur că vor să surprindă acest moment. Provocarea la tort vine din mai multe surse.

În primul rând sosirea lui poate fi ceva total neaşteptat. Povestesc scurt ce mi s-a întâmplat la o nuntă mai veche, printre primele mele nunţi. Am vorbit de 3 ori cu 3 chelneri diferiţi şi i-am rugat să mă anunţe înainte cu câteva minute că soseşte tortul. Mi-au spus că va veni în aproximativ jumătate de oră. Cam după 20 de minute m-am gândit ca ar fi bine să-mi schimb bateriile din blitz să nu rămân fără fix la tort. Desigur că exact cand am scos pe cele din blitz s-a făcut benză totală şi s-a produs intrarea glorioasă a tortului pe “Multi ani traiasca!”. E o plăcere sa schimbi baterii de blitz pe întuneric…

Apoi, când vine tortul lumina se schimbă dramatic de la beznă la focul de artificii de pe tort, apoi se aprind luminile, iar dacă ai “noroc”, cireaşa de pe tort poate fi un reflector care să-ţi lumineze mirii, mult mai puternic decât orice altă sursă de lumină de acolo. E o provocare să reuşeşti să iei un cadru cu tortul fără să ai şi 2-3 chelneri care ţin de el. Important e să foloseşti lucrurile aparent negative în favoarea ta şi să le transformi în ceva interesant.