Sezonul 2008 s-a terminat de ceva vreme, imediat vine prima nunta din 2009 si de câteva saptamâni ma tot gandesc sa scriu un post legat de 2008 (desigur cu o multime de fotografii favorite pe care le-am facut anul trecut). Cum nu reusesc nicicum sa ma hotarasc la un numar suficient de mic de fotografii pentru un singur post, am sa postez fotografii de la câte 2-3 nunti si în fiecare parte voi detalia câte un anumit aspect al fotografiei de nunta.

Tema acestui post este “Keeping it real”. Nu am gasit un echivalent potrivit în limba româna, desi mi-as fi dorit, pentru ca nu sunt adeptul englezismelor. Asa cum se vede probabil în portofoliul nostru si în fotografiile de pe blog, încercam sa redam cât mai mult din realitatea unei nunti în fotografiile noastre. Haideti sa vedem ce înseama sa pastrezi realitatea, si unde este punctul în care renunti la fotojurnalism pentru a deveni regizor. Vor fi si ceva detalii tehnice, pentru colegii fotografi care mai citesc blogul, însa sper sa compensez prin fotografii pentru cei care nu sunt prea atrasi de partea tehnica a fotografiei.

Cum fotografiezi? Ca fotograf, trebuie sa ai o interventie cât mai mica în realizarea fotografiei, pentru ca scena pe care o prezinti sa para desprinsa din realitate. Cel mai mic element care indica prezenta ta ca fotograf acolo distruge autenticitatea momentului. Trebuie sa fii atent la detalii, sa devii invizibil pentru cei de lânga tine, sa nu vorbesti cu ei, sa fii acolo cu aparatul la ochi si sa înregistrezi ceea ce se întâmpla, ca si cum ai fi un participant la actiune. Unele lucruri sunt contradictorii si greu de realizat (cum sa iei parte la actiune, dar în acelasi timp sa nu se simta prezenta ta în fotografie).

Multi fotografi spun ca “la noi prin apartamentele mici de bloc nu poti face nimic artistic, în bisericile întunecate la fel, etc”. Fara a avea vreo pretentie ca ceea ce facem noi este arta, afirm ca se poate, e mai greu, însa nu imposibil. De ce ne-ar deranja realitatea? E mai valoroasa o îmbratisare a miresei de catre o bunica ce are lacrimi în ochi într-un palat decât în bucataria unui apartament de bloc obisnuit? NU. Fotografia nu reprezinta arhitectura încaperii, ci surprinde acel moment emotionant, care este la fel de valoros pentru mirii care atunci când vor rasfoi albumul peste 20 de ani, vor trai cu nostalgie acel moment unic. Estetic, poate ca nu sunt la fel de impresionante fotografiile realizate în locuri obisnuite, însa nu aceasta este esenta unui moment real. Este mai dificil sa surprinzi aceste momente când e înghesuiala, când e si întuneric, când nu ai pozitia ideala, dar satisfactia de a realiza ceva unic este imensa.

Realitatea nu înseamna doar actiunea si personajele surprinse într-un mod “incognito”. Realitatea înseamna si lumina. Suntem adeptii luminii existente (nu neaparat naturale). Lumina existenta este ceea ce defineste vizual un spatiu, este ceea ce creeaza atmosfera. Daca utilizezi blitz(uri), alterezi lumina, iar daca lumina de la blitz este evidenta în fotografie, la fel de evidenta este si prezenta fotografului acolo, deci scena capturata nu mai este la fel de reala. În fotografie trebuie sa apara ceea ce vezi acolo, asa cum vezi, nu cum ar fi putut sa fie. Tehnic vorbind, nu este foarte usor sa realizezi acest lucru. Sunt o multime de provocari. În primul rând sunt limitele aparaturii, care sunt mai mereu atinse prea repede în interior. Chiar si aparate performante cu senzori full-frame, cu obiective zoom f/2.8 se vad depasite în fata unei încaperi slab luminate. Astfel, noi am renuntat la a utiliza obiective cu zoom si în cursul anului am trecut treptat la obiective fixe, cu diafragme maxime de f/1.2 - f/1.4. Când nu mai poti schimba încadrarea rapid prin rotirea inelului de zoom, lucrurile se complica si mai mult. Nu ai timp sa schimbi obiectivul pentru ca momentul dispare. Ai nevoie de 2 corpuri aproape tot timpul, pe fiecare montat câte un obiectiv (în general un wide si un normal). In plus, chiar daca ai la îndemâna ceea ce îti trebuie, daca nu esti în locul potrivit, riscul sa ratezi un moment este mult mai mare. Deci trebuie sa gândesti mult mai mult locul în care stai, trebuie sa fii mai proactiv, sa anticipezi mai mult, sa studiezi mai detaliat ce ai în cadru, si toate astea cu repeziciune. Am renuntat la comoditatea unui zoom completat de un blitz pentru a elimina elementul lumina artificiala, creata de fotograf. Desigur si costurile unui setup format din obiective fixe de calitate si mai multe corpuri sunt considerabil mai mari, însa nu conteaza atâta timp cât reusim sa realizam fotografii foarte reale. Exista însa, chiar si cu cea mai performanta aparatura limite. Cand nu e lumina aproape deloc, ai nevoie de ajutor. Atunci da, apelezi la blitz-uri, însa e o diferenta mare între a avea 90% din fotografii cu lumina existenta si 10% cu blitz si situatia opusa.

Asa am fotografiat majoritatea nuntilor din anul 2008. Am împins la limita (si chiar peste uneori) utilizarea luminii existente. Sunt si consecinte în aceasta abordare, cum ar fi o scadere a calitatii imaginii la nivel de detalii fine. Imaginile realizate astfel, de multe ori privite la un factor de marire de 100% pe ecranul calculatorului apar cu noise, lipsa de detalii extreme si în general tentatia este sa spui ca tehnic sunt imperfecte. Sunt, nimic de zis, dar cine printeaza astfel de imagini la dimensiuni de genul 90×60cm pentru ca apoi sa le priveasca de la 50cm distanta. Realitatea este ca majoritatea fotografiilor sunt printate pâna la maxim 30×45cm, caz în care aceste imperfectiuni sunt invizibile. Ceea ce este cu adevarat vizibil este faptul ca fotografia îti transmite un anumit sentiment, te face sa resimti un moment într-un mod deosebit.

Ansel Adams a spus: “Nu e nimic mai rau decât o fotografie clara a unui concept neclar”. Adaptând putin ideea, perfect aplicabila si în contextul nuntilor, degeaba este fotografia extrem de detaliata, perfecta când te uiti cu lupa, daca lumina este îngrozitoare ca si calitate (cum ar fi un blitz dat direct spre subiect), daca încadrarea este defectuoasa, daca ideea din imagine lipseste si nu e altceva decât un instantaneu sec, realizat în cel mai comod mod posibil, apasând pe un buton. Conteaza mult mai mult continutul unei fotografii, lumina, atmosfera si actiunea surprinse decât calitatile tehnice ale ei. A fotografia BINE e mult mai mult decât apasarea unui buton. Cu aparatul pe automat nu te intereseaza ca te-ai repozitionat si ai in spatele subiectului o fereastra, pentru ca … are grija blitz-ul si de subiect. Un fotograf de nunta celebru a spus ca blitz-ul este cel mai rau lucru ce se putea întâmpla fotografiei. Desi are partial dreptate, exista un punct în care blitz-ul devine un rau necesar. Creearea unei fotografii bune presupune un proces complex, bazat pe experienta, inspiratie si talent. Astea fac diferenta între doi fotografi cu aparate identice.

Citandu-l pe Robert Capa, “daca fotografiile tale nu sunt destul de bune, nu esti destul de aproape”. Este o idee perfect valabila din punctul meu de vedere în contextul unei nunti. Eu nu consider ca folosind teleobiective si stând mai departe de actiune reusesti sa obtii elementul de implicare a privitorului în cadru. O fotografie realizata cu teleobiectiv creeaza privitorului o senzatie de detasare, de distanta, opus senzatiei de participare, de implicare în actiunea surprinsa în fotografie. De aceea prefer sa utilizez obiective wide si normale si sa fiu acolo, în mijlocul actiunii.

Desigur, ce am descris mai sus se aplica doar partial unei sesiuni foto. Si la sesiunea foto preferam lumina existenta, si acolo trebuie sa existe naturalete si o cât mai mica interventie vizibila din partea fotografului.

Deocamdata ma opresc aici cu povestile si va las în compania unor imagini care sper sa ilustreze cât mai bine cele scrise mai sus.