Sezonul de nunţi 2009 a început pentru noi cu o nunta foarte frumoasă, la Bacău. Am petrecut acolo două zile împreună cu Ioana şi Cătălin, doi îndrăgostiţi care nu s-au sfiit să-şi arate dragostea în faţa camerelor. Si-au făcut până şi un site pe care au descris povestea lor de dragoste, detaliile despre nuntă şi alte lucruri interesante.

În prima zi am făcut o mică sesiune foto. Ne-am simţit foarte bine şi dacă nu aveam de fotografiat şi de filmat cred că făceam şi noi o tură cu barca pe lac, că de pe margine părea foarte distractiv. A urmat cununia civilă, la finalul căreia Cătălin afişa mândru un tricou portocaliu primit de la prieteni, ce era imprimat cu un desen celebru: un mire, o mireasa şi textul “Game Over”.

A doua zi a urmat nunta, cu un program relaxat şi multă voie bună. La pregătiri au fost o mulţime de obiceiuri şi am făcut multe fotografii, toate fără a fi vreo urmă de stress din cauza timpului. Participanţii au incins o mică horă înainte să plecăm. Secretul cel mare al lui Cătălin a fost o maşină de epocă, ce îi aştepta pe miri la ieşirea din casă. A fost o surpriză care a emoţionat-o pe Ioana şi putem spune că maşinuţa a fost una dintre atracţiile nunţii, pentru ca toată lumea a admirat-o.

Sesiunea foto a fost un moment de linişte şi relaxare, petrecut în mijlocul naturii. Nu ne-am putut abţine să nu facem şi câteva fotografii cu maşina.

La petrecere am avut parte de multă distracţie, multe momente interesante şi la final de un tort delicios. Desigur condimentul principal a fost dragostea lor, care apare aproape în toate fotografiile în care i-am surprins. Le dorim să rămână toată viaţa aşa, îndrăgostiţi unul de altul şi să aibă parte de multe bucurii şi realizări.

UPDATE: Intre timp au aparut si clipurile video pentru sesiunea de logodna si rezumatul nuntii:

5 comments

Ieri am avut o nunta foarte frumoasa la Snagov. Vor urma si fotografiile de la aceasta nunta in curand, pentru moment le multumim mirilor în primul rând pentru încrederea pe care ne-au acordat-o şi pentru că au ştiut să ne facă să ne simţim bine, ca alături de nişte prieteni apropiaţi. Le dorim multa fericire, noroc in viata si…sa ne cheme la un botez.

Azi, însa, vreau să vorbesc despre altceva, nu despre nunţi. Până acum nu am avut ocazia sa vizitez celebrul Palat de la Snagov, însă auzisem că este o locaţie deosebită, cu lac, cu padure, ce să mai, îmi imaginam ceva de-a dreptul paradisiac. Într-adevăr, locaţia are un potenţial foarte bun, dar e păcat că drumul până acolo e presărat de gropi. Clădirile sunt impunătoare, maiestuoase, însă neîngrijite (ca să nu zic lăsate în paragină). Pe langă clădire, sunt alei frumoase, cu tufe tunse la milimetru, dar doar pe o rază de 50m în jurul edificiului. Aleea, avand pavele mari şi cu spaţiu între ele, era curăţată până la un punct, în care buruienile preluau locul pământului curăţat printre pavele. E minunat să mergi pe marginea lacului, pe aleea cu buruieni şi să simţi mirosul greu ce vine dinspre lac. Dacă priveşti de pe mal în jos, arată mai mult a hazna decât a lac demn de peisajele lacustre cu ape cristaline. Trecând pe sub scările şi coloanele impunătoare, nu am putut să nu remarc zugrăveala ce se scorojea şi stătea să-ţi cadă în cap, aspectul clar al lipsei de interes pentru a face din acest loc ceva cu adevărat frumos.

Toate astea vin în contrast total cu barcile de lux ce brăzdează suprafaţa lacului în viteză şi cu SUV-urile de lux ce trec în viteza pe drumul plin de gropi de până acolo. Luxul din camerele interioare este şi el tot în contrast cu exteriorul ce înconjoara cladirea. Dar asa e Romania, o ţară marcată de superficialitate, în care importantă e faţada, nu esenţa. Desigur, posesorii de maşini de lux şi bărci nu au nicio legătură cu cei care ar trebui să se ocupe de amenajarea zonei verzi şi întreţinerea clădirilor, dar nu poţi să nu remarci aceste contraste.

Pe drumul de întoarcere de la Bucureşti la Braşov, am remarcat nenumarate mucuri de ţigară aruncate greţos pe geamuri, PET-urile şi alte resturi ce zburau din masinile de lux ce rulau in fata mea pe şosea (nu exagerez cu nimic aici). Dar deh, Romania e o ţară mizerabilă că aşa a facut-o natura, locuita de oameni cu bun simţ, care nu arunca niciodata mizerii pe jos…right. Eu îmi imaginez că maşinile astea de lux au şi scrumieră în care să-ţi arunci restul de la ţigară, îmi imaginez că dacă ai avut loc pentru un PET în maşină cât timp mai avea ceva lichid în el, e imposibil să nu mai ai loc până te opreşti undeva să îl arunci civilizat, la un coş de gunoi. Probabil că e doar în imaginaţia mea. Realitatea dură este că printre noi există o mulţime de oameni fără bun simţ şi care ajută la aspectul ăsta de ţară mizerabilă.

Şi ca o bună exemplificare la ce am scris mai sus, pun nişte fotografii făcute în Leuven, un oraş Belgian cunoscut la noi mai mult prin faptul că de acolo provine berea Stella Artois. Fotografiile sunt făcute în mare parte într-un campus studenţesc. Da, aţi citit bine, un campus studenţesc, vechi de sute de ani, în care liniştea, curăţenia şi bunul simţ sunt cuvintele de ordine. Pe străzi vezi mult mai mulţi biciclişti decât maşini, vezi oameni alergând prin aleile parcurilor pentru a face mişcare, şi în general vezi multă curăţenie. Prin oraşele noastre vezi multe maşini tunate la semafor cu motoarele turate să plece rupând asfaltul, vezi SUV-uri prin oraş din care plouă cu mucuri de ţigară şi vezi multă mitocănie.

E păcat, mare păcat, pentru că avem o ţară frumoasă, dar pe care nu ştim s-o preţuim.

4 comments

WYSIWYG, sau mai pe larg, What You See Is What You Get - în traducere: Ceea Ce Vezi E Ceea Ce Primesti. E un acronim foarte cunoscut, care îşi găseşte aplicabilitatea într-o mulţime de domenii.

De ce as alege să scriu despre asta în contextul fotografiei de nuntă, mai ales ca text legat de retrospectiva unui an?

Pai e simplu: Este unul dintre aspectele ce marchează foarte puternic piaţa fotografiei de nuntă, este un lucru pe care l-am observat des pe parcursul anului, şi desigur, nu mi-am propus sa fac un rezumat în text despre nunţile anului 2008, ci mai degrabă despre anumite concepte şi idei legate de fotografia de nuntă, acompaniate de câteva fotografii din acest an.

Disecarea conceptului WYSIWYG în cazul fotografiei de nuntă dezvăluie două faţete principale: din punctul de vedere al fotografului şi din punctul de vedere al mirilor. Ceea ce am sa scriu mai jos este părerea mea personală şi nu se vrea a fi ceva general valabil sau vreun adevăr absolut.

De unde pleacă de fapt problema? Problema principală pe care o văd eu este faptul că din păcate în practică acest concept se regăseşte des şi sub forma de What You See Is NOT What You Get. De multe ori, una este ceea ce vezi în portofoliul unui fotograf (online, pe print-uri sau în albume de prezentare) şi alta este ceea ce primeşti ca rezultat fotografic la evenimentul tău.

Excludem din start idei precum furtul de imagini de la alţi fotografi, prezentarea de portofolii comune mai multor echipe de fotografi, etc. Discutăm de un fotograf (eventual ajutat de un asistent sau second-shooter), care îşi prezintă “marfa” sub diferite forme potenţialilor clienţi şi ce se întâmplă în momentul în care, după nuntă, aceştia primesc fotografiile lor.

Mirii în căutare de fotograf pentru nunta lor au azi o multitudine de variante pentru a găsi unul, şi cu toate acestea, foarte mulţi sfărşesc prin a se opri la unul dintre primii. Poţi să-ţi cauţi fotograful pe Google, pe diverse liste, pe portalurile de nuntă, pe forumurile dedicate nunţilor, întrebând prietenii şi cunoştinţele, etc.

Ca viitor mire sau mireasa, să zicem că ai o listă cu fotografi, te-ai uitat pe site-urile lor, eventual te întâlneşti cu ei şi o să vezi şi ceva albume de prezentare, îţi plac, te încântă, dar cum poţi să ştii că ceea ce vezi ca prezentare va fi şi ceea ce vei primi? Cum vei şti că la tine va fi la fel de bine totul în fotografii? Sunt intrebari la care raspunsul se poate afla doar daca vezi fotografiile de la cateva nunti asa cum au fost livrate mirilor.

Ca fotograf, nu poţi expune ca portofoliu toate fotografiile tale. Nu s-ar uita nimeni. Nici nu poti să pui o singură nuntă pentru că s-ar interpreta greşit (e singura nuntă fotografiată, e singura nuntă la care au “ieşit” fotografii bune, etc).  Şi astfel, e de aşteptat ca în portofoliile fotografilor să vedem o selecţie de fotografii ale lor. Tot de aşteptat este să vedem între acestea fotografiile lor bune, pentru ca am o convingere că niciun fotograf nu îşi va expune cele mai slabe lucrări. Deci ceea ce este în portofoliu reprezintă probabil ca medie o calitate mai bună decât media unei nunţi. Şi aici se cam termină partea acceptabilă şi firească a poveştii.

Este, cred eu, nefiresc să prelucrezi fotografiile de portofoliu mai mult (sau considerabil mai mult) decât variantele aceloraşi fotografii livrate clienţilor. Este nefiresc să prezinţi un portofoliu de 50 de fotogafii super-prelucrate, la care s-a petrecut în mod clar timp mult la procesare, iar pe DVD-urile pe care le livrezi să nu se regăsească acelaşi nivel de procesare. Este nefiresc să obţii doar 5-10 fotografii dintr-o nuntă care să se ridice la nivelul celor prezentate în portofoliu. Ca fotograf, procedând aşa rişti să îţi dezamăgeşti foarte rău clienţii, care cu siguranţă au aşteptări ridicate, bazate pe ceea ce văd în portofoliul tău. Poate că pe termen scurt o astfel de abordare dă roade mai bune (mai mulţi clienţi, mai multă admiraţie a portofoliului de către colegii fotografi), dar pe termen lung, când vor apărea efectele nemulţumirii clienţilor care nu au primit ceea ce li s-a arătat, cu siguranţă ca abordarea nu prea o să mai dea roade.

Deoarece acesta este modul în care gândesc eu privitor la ce înseamnă un portofoliu, din prima zi am decis că tot ceea ce voi arăta este ceea ce fac cu adevărat, nu ceea ce aş putea să fac. Toate fotografiile de pe site-ul şi blog-ul nostru sunt exact variantele livrate clienţilor, care au fost redimensionate pentru formatul în care sunt expuse. Am realizat toate albumele de prezentare cu câte o singură nuntă, aşa cum am fi făcut daca trebuia să livrăm acel album clienţilor. Cred că este cel mai cinstit mod în care îţi poţi prezenta munca şi cel mai bun pe termen lung. Îmi doresc ca atunci când mirii vor vedea prima dată fotografiile nunţii lor să exclame: “sunt mai frumoase decat ce am vazut pe site”. Este dorinţa de a confirma şi depăşi aşteptările.

Şi ca încheiere a textului, continui cu un set de fotografii cât se poate de reale, aşa cum se regăsesc şi în albumul mirilor, sau pe DVD-ul cu fotografii.

2 comments