Cum suna un “Ne vedem la nunta, cuscra!!!” spus in loc de “La revedere!!!” intre doua doamne care abia s-au cunoscut? Va spunem noi, in cazul de fata, gluma a sunat profetic,  pentru ca peste 8 ani, cele doua doamne au fost protagoniste in rolul cuscrelor, la nunta Ancai si a lui Ovidiu.

Noi am avut acelasi rol frumos de fotografi, si datorita Ancai si lui Ovidiu, am pasit cu dreptul in “stagiunea” de nunti 2011. Acasa la Anca, am fost primiti cu multa caldura inca de dimineata si ne-am simtit inconjurati de prieteni, chiar daca eram in mijlocul unor oameni pe care ii vedeam pentru prima oara in viata noastra. I-am simtit aproape, ne-au transmis foarte multa energie pozitiva si, poate cel mai important, este ca n-am simtit deloc stres plutind in aer.

Anca si Ovidiu par facuti unul pentru celalalt, dar acest lucru nu-i intotdeauna suficient pentru o nunta minunata, daca mirii nu reusesc sa transmita trairile lor de iubire, bucurie si fericire. Ei doi au avut o nunta reusita si merita un premiu pentru felul lor de a fi si de a se “manifesta”. Au stiut sa fie miri adevarati la nunta lor, s-au purtat natural si au dansat extraordinar. Dansul de deschidere a fost cireasa de pe tort, o coregrafie inspirata ce li s-a potrivit ca o manusa (sigur va amintiti “Love and Marriage”, genericul seriei tv “Familia Bundy”). Toata lumea a savurat deliciosul moment, iar la furatul miresei, hotii au cerut drept rascumparare acelasi dans, dar cu nasul drept partener al lui Ovidiu. Suntem martori ca nasul “prinde” repede, ca dovada ca s-a descurcat foarte bine fara a face repetitie inainte.

Ar fi foarte multe de povestit depre miri, nunta si nuntasi, dar tragand linie dupa aceasta zi, putem spune ca ne dorim sa avem parte tot anul de mirese macar pe jumatate ca Anca de entuziaste. Noi le dorim o viata luuuuunga impreuna, presarata numai cu impliniri si bucurii, iar pe parintii lor trebuie sa-i felicitam ca i-au crescut asa cum sunt acum, doi tineri admirabili.

Casa de piatra!

P.S. Am apreciat foarte mult ca la petrecere au fost respectati nefumatorii! Nota 10 cu felicitari!

Pe Bianca si Ovidiu ii stim din 2008, cand erau asa:

……Pe atunci porneau impreuna pe drumul vietii de familie, indragostiti, veseli si cu un entuziasm molipsitor.

In 2009,  stiau deja din proprie experienta ca viata in doi este frumoasa si plina de satisfactii, dar parca parca mai lipsea ceva ce i-ar fi implinit si mai mult. Sigur au aflat ce lipsea, pentru ca in 2010 noi i-am regasit asa:

In primavara a venit in viata lor un bot ciufulit, cu doi ochi negri mari si frumos din cale afara .

Alexandru a avut parte de botez la o biserica foarte frumoasa si luminoasa, apoi de o petrecere extrem de animata, ce ne-a incantat peste asteptari. Show-ul a fost facut, evident, de o trupa de prieteni pusi pe distractie, care nu au avut stare niciun moment, trecand de la hore la tango-uri si alte dansuri, pana la coride si cantari stand in sezut pe covorul ringului de dans.

Nunta de astăzi reprezintă pentru mine un eveniment memorabil prin prisma pregătirilor lui Răzvan. În general, la pregătirile mirilor se întâmplă lucruri oarecum previzibile, presărate pe ici, pe colo cu diferite obiceiuri ale locului. Este inclusă uneori o mică escală pe la naşi, în drumul mirelui spre casa miresei. Cum spuneam…aşa e în general, dar în cazul de faţă n-a fost deloc aşa. Răzvan şi-a adunat cei mai apropiaţi prieteni (printre care şi naşul) şi s-au “gătit” într-o cămăruţă cu aer tineresc. Locul părea plin de amintiri, băieţii admiţând că acolo au chefuit mult “în tinereţe”. Din pudibonderie, nu pot posta cele mai picante imagini de acolo, dar vă asigur că momentele respective sunt de neuitat. Nu îmi amintesc să mai fi râs atât de mult la pregătirile vreunui alt mire.

În timp ce Răzvan trăia momentul zgomotos şi făcuse din el un mare prilej de distracţie, la Adriana apele erau mai liniştite. Ştiu,  ştiu…… aşa e viaţa, nedreaptă, mai ales in prima parte a unei nunţi, când domnii se distrează, socializează şi se relaxează înconjuraţi de rude/prieteni, în timp ce miresele pătimesc în numele frumuseţii, copleşite de stresul şi emoţiile inerente unui astfel de eveniment. După ce operele stiliştilor capătă conturul definitiv, iar rochia de mireasă e potrivită bine pe trup,  viitoarele doamne mai renunţă la griji, dar nu şi la emoţiile pe care le trăiesc până în momentul întâlnirii cu mirele, şi mai ales atunci. Cam aşa a fost şi la Adriana.

Marea întâlnire a avut loc la Ateneul Roman, unde Răzvan o aştepta liniştit (aşa părea, dar noi ştim că şi el era copleşit de emoţii mari) pe o bancă, ţinând în mână doua pahare şi o sticlă de şampanie. Aici am avut parte de o sesiune foto foarte scurtă, compensată însă din plin de una din cele mai grozave petreceri la care am avut bucuria să participăm. Tonul l-au dat, desigur, aceiaşi prieteni din “tinereţe” ai lui Răzvan, cărora li s-au mai alăturat o mulţime de invitaţi cu chef de distracţie.

He he dragii nostri, cele cateva zile de primavara adevarata ne-au trezit putin din amorteala specifica iernii si ne-au invrednicit sa mai postam pe blog. Protagonistii de astazi sunt doi copii absolut minunati, genul de tineri valorosi pe care Romania ii exporta cu inconstienta in occident.

Povestea lor frumoasa incepe undeva in Rosiorii de Vede, in prima zi de liceu, cand George a pus ochii pe Roxana, iar cateva saptamani mai tarziu si-a luat inima-n dinti “sa-i ceara prietenia”. Au trecut asa peste ei 10 (zece) ani in care au avut parte de mari provocari, dar si de satisfactii la fel de mari. Vremea i-a gasit tot impreuna, undeva in Toronto de aceasta data, casatoriti civil si rezidenti canadieni cu acte in regula. Cununia civila a avut loc in Toronto, dar au decis ca se vor casatori religios si vor avea o petrecere de pomina, unde altundeva decat “acasa”, alaturi de cei dragi care le duc dorul. Asa ca s-au vazut nevoiti sa-si puna la punct nunta de la capatul celalalt al lumii, si nu stiu cum au facut, dar chiar au reusit. Internetul le-a fost un aliat de nadejde, iar ei au profitat din plin de beneficiile lui: Roxana a facut cautari serioase, si apoi a venit cu propuneri, iar George a luat deciziile finale…..sau cel putin asa-i place lui sa creada ). Astfel si-au gasit fotograf (de fapt echipa foto-video) si formatie. Le-a mai ramas apoi sa stabileasca restul detaliilor importante: lista invitatilor, aranjarea lor in restaurant, meniuri, coafor/machiaj, orar, traseu, etc si s-au descurcat excelent. Un singur aspect le-a scapat, nu ca ar fi uitat de el, nooooooo, n-aveau cum la cat de bine s-au organizat……..ci pur si simplu nu depindea de ei sa iasa bine: sa fie vreme frumoasa. Inca de dimineata, vremea se anunta usor nehotarata si soarele parea sa ne tachineze cand norii mai lasau azuriul cerului la vedere, dar pana la urma n-a vrut sa se arate. Ne-a plouat la biserica si la sedinta foto de grupuri, si putem fi convinsi ca acesta a fost un semn de bogatie, caci spre seara s-au intors picaturile de ploaie si a suflat vantul exact atat cat sa ne priveze de o surpriza frumoasa pregatita de Roxi si George. Au adus cu ei din Canada lampioane ce urmau sa fie “lansate” langa lacul din gradina restaurantului Izabel Alexandria, o priveliste de vis intr-un loc superb, amenajat cu mult bun-gust. N-a fost sa fie la nunta, dar poate “la botez de acuma” daca ar fi s-o citam pe Roxi. Sa le ajute bunul Dumnezeu sa-si implineasca dragostea cu unul/mai multi copilasi la fel de reusiti ca ei.

Pentru noi a fost prima nunta fotografiata in Teleorman, o experienta frumoasa, de neuitat, pentru care va multumim, Roxana si George. Ati fost de-a dreptul minunati si va dorim “sa traiti fericiti pana la adanci batraneti” asa cum v-ati propus chiar voi in momentul in care ati decis sa deveniti o familie de nota zece.

În premieră absolută, am avut un manechin virtual care a povestit necontenit multe lucruri interesante despre Adimage și Videoemotion.

Punem aici o fotografie cu standul nostru și un trailer realizat de Videoemotion.

Pe Madalina si Teo ii stim din 2008, cand au fost invitati la nunta Madalinei cu Paul (alta Madalina, desigur).

Au reusit sa ne atraga atentia cu talentul lor de dansatori, pe care l-am si surprins la vremea aceea in cateva fotografii. Nu mica ne-a fost mirarea cand Madalina si Paul ne-au intrebat daca le putem da una din fotografiile de la nunta la o rezolutie mai mare, pentru ca au niste prieteni care vor sa faca din imaginea respectiva un poster de 2 x 1 metri. Desigur, prietenii erau chiar Madalina si Teo. Nu ne imaginam atunci ca-i vom fotografia si pe ei in postura de miri, dar iata ca in 2010 asa s-a intamplat.

Ne amintim cu mare placere de nunta lor pentru ca am avut parte de multe surprize placute. Si ca si cum surprizele pregatite pentru nuntasi nu ar fi fost de ajuns, am avut si noi parte de una: acea fotografie facuta de noi in 2008 a ajuns sub forma unei picturi imense, la nunta lor, drept cadou facut de unul dintre nuntasi.

Ne-a placut faptul ca au fost foarte relaxati si bine dispusi, de la pregatiri pana a doua zi in zori, dar si mai mult ne-a placut gasca lor extraordinara, care a facut sa paleasca pana si reprezentatia de exceptie data de trupa pe care au avut-o pentru a distra invitatii. Ar fi multe de povestit, dar nu vrem sa va mai retinem atentia cu textul, cand fotografiile ar trebui sa spuna singure povestea…

Energie, emoții, exaltare … acestea sunt cuvintele care pot caracteriza cel mai bine nunta lor. Cu Radu și Corina nu am apucat sa povestim foarte multe în ziua nunții pentru că au fost foarte ocupați cu desfășurarea evenimentelor, petrecând alături de familie și prieteni. Am avut ocazia să ne bucurăm de momente frumoase, si cateva surprize plăcute.

Nu zicem mai multe acum, lăsăm fotografiile să spună povestea…

A venit și momentul să postăm pe blog prima nuntă din anul 2010. Pentru noi, anul acesta sezonul de nunți a început devreme, cu nunta lor, pe 10 aprilie. Eram nerăbdători să luăm din nou aparatele din “cui” și să fotografiem nunți. Irina și Lucian sunt doi tineri foarte dezinvolți și îndrăgostiți unul de celălalt, și vroiau fotografii cu ei doi făcute într-un context mai relaxat, așa că s-au gândit că li s-ar potrivi și o sesiune foto de logodnă, cu o zi înaintea nunții. Mergând de la Brașov spre Râmnicu Vâlcea, ne bucuram de vremea excelentă și încercam să ne imaginăm ce fotografii frumoase vom face după-amiază cu ei. Pentru fotografii au ales un muzeu al satului în aer liber. Exact când am ajuns acolo, s-au adunat câțiva nori care ne-au amenințat cu câteva picături de ploaie, dar s-au risipit repede și ne-au lăsat să ne bucurăm de o după-amiază superbă de primăvară.

Peste tot în jur pomii erau înfloriți, aerul proaspăt, ca după ploaie…și apoi, desigur, a sosit și ziua cea mare, care a început cu o cafea și multe telefoane. A urmat cununia civilă…cu emotiile de dinaintea oficierii.

După încheierea cununiei civile ne-am întors acasă, unde preț de vreo oră-două nu am avut parte de multă activitate din partea lor (Lucian chiar a dormit puțin) și având așa mult timp la dispoziție, ne-am distrat cu câteva detalii. Apoi Irina a mers la salonul de cosmetică și coafura, unde atmosfera a fost mai mult decât veselă.

Lucian avea mari emoții legate de realizarea nodului de la papion, care i-a luat ceva timp și câteva încercări până a ieșit perfect.

Ceremonia religioasă cu siguranță a fost o experiență plăcută pentru ei, pentru că au fost mai tot timpul zâmbitori. După ce au trecut toate emoțiile, am făcut și o scurtă sesiune foto cu ei, în împrejurimile restaurantului, pentru că de data asta nici timpul și nici vremea care a devenit ploioasă nu ne-au mai ajutat ca în ziua precedentă.

Totul s-a încheiat cu o petrecere reușită, unde desigur actorii principali au fost ei.

Anul trecut am fotografiat câteva botezuri și ne-am gândit că ar fi interesant să postăm ceva imagini pe blog. Am ales botezul lui Darius, pentru că în 2008 am fotografiat nunta părinților săi, adică Ana și Remus, cu care ne “amenințam” reciproc la nuntă cu deja-clasicul “ne vedem la botez”. Ne-am luat în serios și astfel ne-am revăzut cu ocazia încă unui moment fericit din viața lor.

A fost o zi de octombrie, frumoasă și caldă. Am plecat din Brașov spre Malnaș, pentru că biserica și preotul-călugăr de acolo aveau o semnificație aparte pentru Ana și Remus. Drumul este pitoresc și plimbarea până acolo a fost o plăcere. Ceremonia a fost una caldă, făcută cu har, iar micuțul Darius a primit liniștit taina botezului. A doua zi l-am regăsit fericit la băiță și îi dorim să rămână la fel de lipsit de griji toată viața.

Noi sperăm să repetăm experința la cel puțin încă două botezuri, dacă e să le dăm crezare tinerilor părinți ai lui Darius, când se laudă că-și doresc o familie mare. Să le ajute Dumnezeu!

A fost odată ca niciodată….într-o zi frumoasă de toamnă din septembrie. A trecut ceva timp de atunci, iar noul sezon se apropie cu pași repezi, așa că ne grăbim să vă mai împărtășim câteva momente din 2009.

Alina și Marius și-au pregătit singuri nunta în cele mai mici detalii. Ne-am întâlnit înainte de evenimentul vieții lor, cu gând să facem o fotografie pentru invitație. Le-a plăcut mult să pozeze, iar pe noi ne-au cucerit cu felul lor de-a fi, și uite așa ne-am trezit într-o scurtă sesiune foto de logodnă.

Și-au ales fotografia pentru invitație, apoi s-au gândit să o expună cu mândrie la restaurant, ca laitmotiv pentru numerotarea fiecărei mese. Au făcut și șervețele personalizate cu fotografia respectivă. Au îngrașat biluțe din gel de toate culorile să vadă cum vor arăta în bolurile de la nuntă și le-au ales pe cele care le-au plăcut cel mai mult. Au vrut ca la ritualul tăierii tortului să aibe un cuțit gravat cu numele lor, pentru a-și aduce mereu aminte de cel mai dulce moment. Cred că la nunta lor am fotografiat cele mai multe detalii, pentru că au fost din belșug.

Sesiunea foto din ziua nunții a fost inedită. Am ajuns la un centru de echitație, unde Marius a venit lângă prințesa inimii lui călare pe un superb cal alb….întocmai ca în poveste.

Cu siguranță, nunta a fost cel mai important eveniment pentru ei, și i-au acordat extrem de multă atenție. Suntem convinși că prietenii care le-au fost alături au simțit că Alina si Marius au pus mult suflet în tot ceea ce au făcut pentru această zi și nu o vor uita niciodată.